Adolescentii si debutul vietii sexuale

Concluziile cercetatorilor pe baza studiilor facute

„Trăim împreună pentru că ne iubim sau pentru că suntem atraşi sexual unul faţă de altul? Valorizăm mai mult sexualitatea sau sentimentul?"

Răspunsurile pot fi relative, însă premisa este sigură; erotismul devine, din ce în ce mai mult şi la vârste din ce mai timpurii, un domeniu de fascinantă atractivitate , de exercitare a identităţii, autonomiei şi afirmării Eu – lui. În zilele noastre , de interdicţie şi tabu, sexualitatea a devenit – întrucâtva obligatorie şi necesară.

Statistic vorbind adolescenţii care nu au relaţii sexuale tind să fie consideraţi drept devianţi şi anormali.

Cu alte cuvinte, mai mult ca oricând, cuplul modern afirmă importanţa şi valoarea psihologică a sexualităţii pentru autenticitatea şi viabilitatea relaţiei ca atare.

Câteva cercetări româneşti efectuate între anii 1993 – 1995, s-au preocupat de analiza comparativă a atitudinilor şi comportamentelor privind iniţierea psihosexuală la adolescenţi (băieţi şi fete între 15 şi 19 ani), precum şi de relevarea unor caracteristici ale sexualităţii şi identităţii psihosexuale în această etapă a vieţii.

Efectuate pe baza unor loturi semnificative de subiecţii şi a unor metodologii de investigaţie, bazate pe chestionare de opinie şi autoapreciere, interviuri clinice, conversaţii repetate, analiza unor jurnale intime, observaţii, etc. observaţiile au dus la rezultate interesante.

Astfel în 1993, într-o cercetare efectuată pe un lot de 176 subiecţi adolescenţi, din 3 licee cu profiluri diferite, cuprinzând 98 de fete şi 80 de băieţi din clasele X- XII, semnalează că, deşi 46% dintre liceeni şi-au început viaţa sexuală în jurul vârstei de 16 ani (ceea ce atrage atenţia asupra unei precocităţi a iniţierii sexuale ), totuşi, numărul contactelor sexuale variază de la sex la sex, de la perioadă la perioadă, predominând relaţiile sexuale sporadice şi abstinenţa relativă sau chiar totală, imediat după consumarea „debutului” vieţii sexuale.

Majoritatea adolescenţilor investigaţi (69,5%), apreciază viaţa sexuală ca o sursă de „impresii pozitive şi satisfacţii”, chiar dacă nu au debutat, dar doar 39% dintre cei care au debutat în viaţa sexuală se declară şi satisfăcuţi de aceasta, datorită dezamăgirilor şi problemelor care au apărut între timp. Numai 38% dintre adolescenţi au un partener cu care, temporar, se simt satisfăcuţi: 20% nu sunt mulţumiţi de partenerii lor, iar 22,5% reclamă lipsa oricărui prieten şi serioase dificultăţi de relaţionare cu sexul opus.

În special la fete se evidenţiază probleme legate de „rejectarea” sex- rolului feminin, datorate dificultăţilor de identificare psihosexuală, în vreme ce, la majoritatea băieţilor nu se constată dificultăţi în adoptarea prerogativelor de sex-rol, ei având un grad de auto-acceptare şi de confort în rolul psihosexual mai mare decât fetele.

Totuşi , 65,5% dintre adolescenţi resimt lacune în cunoştinţele lor privind relaţiile inter-sexe, declarându-se preocupaţi de viitorul lor sexual, aproape în egală măsură ca de cel profesional şi „solicitând în programa de învăţământ ore afectate acestui domeniu, ori cabinete specializate care să le asigure suport, consiliere psihosexologică şi psihologică.”

Aceasta cu atât mai mult cu cât 80% dintre adolescenţi declară „deşi nu au avut şi nici nu au probleme sexuale”, ei au avut totuşi probleme de natură afectivă şi relaţională cu partenerii lor şi cu părinţii, ori dubii, complexe de inferioritate şi sentimente de inadecvare, ca urmare a incapacităţii de a stabili contacte pozitive cu sexul opus, 28 % dintre adolescenţi (care au debutat în viaţa sexuală), consideră familia drept vinovată de insatisfacţiile lor pe plan sexual şi afectiv, iar 19 % acuză lipsa unui spaţiu adecvat pentru viaţa lor intimă. Fetele consideră, în majoritate, atitudinea parentală ca fiind restrictiva, iar băieţii resimt frustrant absenţa unui spaţiu psihologic şi locativ, care să le asigure autonomia vieţii intime. 44,5% au apelat la sprijinul afectiv, îndeosebi din partea unor prieteni, persoane cunoscute, mature, rude, dar mai puţin la părinţi. Fetele mai mult decât băieţii, solicită uneori sprijin emoţional din partea mamelor.

Oricum, 75% dintre ei consideră viaţa sexuală şi afectivă importantă pentru ei, şi chiar dacă ea nu ocupă primul loc, (acesta fiind ocupat de prestaţia şcolară şi mai ales de orientarea profesională), ocupă totuşi al II-lea loc în lista celor mai importante valori. Ceea ce este însă pozitiv, este orientarea predilect - majoritară în favoarea iubirii, care la 55% este asociată obligatoriu relaţiilor sexuale, iar la 45 % valorizării căsniciei.

Alte date interesante, definitorii pentru atitudinea şi proiectele proprii adolescenţilor sunt: 78% doresc să decidă ei când vor avea copii, şi nu se lase acest eveniment la voia întâmplării, băieţii, mai mult decât fetele, specificând în mod special dorinţa da a avea urmaşi: 89,5 % doresc să aibă copii, dar în viitor, de preferinţă după căsătorie şi după vârsta de 25 de ani, sau atunci când mijloacele materiale le vor permite.

Cercetătoarea C. L. Neagu, sugerează că nivelul de maturitate psihosexuală înclină oarecum în favoarea băieţilor, fetele având în mai mare măsură neclarităţi privind comportamentul de sex- rol, dificultăţi sau lacune informaţionale, (de altfel, pentru 37% din subiecţi, principala sursă informaţională o constituie prietenii, urmaţi de părinţi – 25%).

Ceea ce este de semnalat este faptul că 46,5% dintre adolescenţi, indiferent de sex, doresc să fie ajutaţi, clarificaţi şi „ascultaţi”, în înţelegerea şi rezolvarea problemelor lor, chiar dacă preferă să-şi asume deciziile ei înşişi.

Dintr-o altă cercetare, efectuată pe 200 de adolescenţi (100 de fete şi 100 de băieţi), reiese faptul că 41 % şi-au început viaţa sexuală. Băieţii au debutat mai devreme şi în număr mai mare decât fetele. Astfel, structura pe nivele de vârstă a adolescenţilor care şi-au început viaţa sexuală ne indică un vârf (88,8%) la băieţi în cadrul vârstei de 18 ani şi un vârf la fete (50%) la vârsta de 19 ani.