| Capitale tari europene |  | |
| 302 Comentarii Pe site din data de: Marti, 15 Aprilie 2008 Teste Categoria: Teste Orase | ||
 | ||
| Test de memorie |  | |
| 292 Comentarii Pe site din data de: Vineri, 15 Iunie 2007 Teste Categoria: Teste Haioase | ||
| ||
| Stii cate ceva despre animale? |  | |
| 254 Comentarii Pe site din data de: Vineri, 6 Iunie 2008 Teste Categoria: Teste Animale | ||
| ||
| Test gen MENSA | ||
| 254 Comentarii Pe site din data de: Marti, 18 Septembrie 2007 Teste Categoria: Teste Logica | ||
| ||
| Ce poate creierul? (crieeurl) | ||
| 235 Comentarii Pe site din data de: Duminica, 30 Martie 2008 Teste Categoria: Teste Haioase | ||
| ||
| Testul de inteligenta al lui Einstein |  | |
| 202 Comentarii Pe site din data de: Sambata, 6 Septembrie 2008 Teste Categoria: Teste Inteligenta / IQ | ||
| ||
| Ce vezi de fapt? |  | |
| 196 Comentarii Pe site din data de: Marti, 8 Aprilie 2008 Teste Categoria: Teste Imagini | ||
| ||
| Test Umilitor | ||
| 186 Comentarii Pe site din data de: Luni, 1 Mai 2006 Teste Categoria: Teste Haioase | ||
| ||
| riverIQGame |  | |
| 181 Comentarii Pe site din data de: Joi, 7 Februarie 2008 Teste Categoria: Teste Logica | ||
| ||
| Testul codului pin |  | |
| 177 Comentarii Pe site din data de: Luni, 23 Iunie 2008 Teste Categoria: Teste Aritmetica | ||
| ||
Despre mine
- PSIHOLOGIE
- SUPREMA INTELEPCIUNE ESTE DISTINGEREA BINELUI DE RAU ADEVARATA INTELEPCIUNE INSEAMNA SA-TI RECUNOSTI PROPRIA IGNORANTA VIATA-I SCURTA IAR CU FIECARE CUVANT PE CARE IL ROSTESTI TI SE SCURGE O PICATURA DIN VIATA.
vineri, 6 februarie 2009
 CATEGORII PSIHOTESTE | ||||
| COMUNICARE 45 teste (1) (17.07.2006) | SENTIMENTE 45 teste (1) (24.03.2008) | CARIERĂ 65 teste (1) (16.06.2008) | DRAGOSTE 48 teste (1) (06.05.2008) | ATENŢIE 161 teste (3) (22.03.2005) |
| | ||||
| ATITUDINE 75 teste (1) (15.06.2008) | RELAŢII DE CUPLU 50 teste (1) (24.03.2008) | TRĂSĂTURI DE PERSONALITATE 57 teste (1) (23.01.2008) | DIVERTISMENT 75 teste (1) (25.05.2006) | LOGICĂ 72 teste (2) (14.10.2005) |
Alege unul dintre testele de mai jos. | ||||||||||||||||||||||||||||||
|
| |||||||||||||||||||||||||||||
|
| |||||||||||||||||||||||||||||
|
| |||||||||||||||||||||||||||||
|
| |||||||||||||||||||||||||||||
|
| |||||||||||||||||||||||||||||
| Anxietate | stare afectiva caracterizata printr-un sentiment de insecuritate, de tulburare, difuz. |
| Adolescenţă: | etapa de viaţă în care se petrec transformari fizice si psihologice importante, in care adolescentul cauta sa-si defineasca si sa-si afirme personalitatea |
| Agitaţie: | activitate precipitată, dezordonată a cuiva aflat într-o situaţie tensionată la care nu reuşeşte să găsească un răspuns potrivit |
| Comportament | conduita a unui subiect luat in considerare intr-un mediu si intr-o unitate de timp data. |
| Caracter: | felul de a fi, a simţi şi a se purta al unui om; este durabil de-a lungul vieţii |
| Comunicare | relatie intre indivizi care implica transmiterea intentionata sau nu de informatii destinate sa lamureasca sau sa influenteze un individ sau un grup de indivizi receptori. |
| Conflict interior: | situatie in care esti in fata a doua lucruri opuse (dorinte, alternative, solutii) intre care trebuie sa alegi |
| Consiliere: | intervenţie a psihologului de a clarifica problema prezentă cu care a venit pacientul şi a-l asista pe acesta în depăşirea ei |
| Deteriorare mentala | vlaguire intelectuala, care se poate datora fie procesului normal de imbatranire, fie unei boli mintale. |
| Dezechilibrul mental | anomalie a personalitatii care antreneaza dupa ea inadaptarea sociala. |
| Depresie: | tulburare afectiva caracterizata prin tristete si energie scazuta a persoanei, stare morbida, mai mult sau mai putin durabila, caracterizata indeosebi de tristete si de o scadere a tonusului si energiei |
| Frica: | sentiment de teamă pe care-l trăieşti în prezenţa sau la gândul unui pericol |
| Fobie | teama irationala si obsedanta referitoare la anumite obiecte sau la anumite situatii. |
| Frustrare: | lipsă a satisfacţiei atunci când în calea realizării unei dorinţe apare un obstacol |
| Gelozie: | stare care apare din teamă că o persoană iubită să nu o prefere pe alta în locul nostru. Copilul mic este gelos pe oricine cu care împarte iubirea mamei (mai ales pe fraţiori sau surori), iar la adult putem vedea cazuri de gelozie patologică |
| Impas existential: | stare de dificultate în depăşirea unei probleme de viaţă în care persoană simte că nu are resursele de a–i face faţă, apelând de aceea la un ajutor specializat |
| Inadaptare: | simţi această stare când nu eşti integrat în mediul social, profesional, şcolar sau familial în care trăieşti. E însoţită de o stare de disconfort şi izolare care te face ineficient |
| Maturizare: | transformări care în plan psihologic au ca efect formarea personalităţii adulte |
| Normalitate | o notiune relativa, variabila de la un mediu sociocultural la altul si in timp; este ceea ce se observa cel mai adesea intr-o societate data, la data respectiva. |
| Patologic: | este ceea ce trece de normal în sfera anormalului (din punct de vedere statistic) şi în plus produce suferinţa omului |
| Psihiatru: | medic specializat în diagnosticarea şi tratamentul maladiilor mentale |
| Psiholog: | persoană acreditată să lucreze într-unul din domeniile psihologiei |
| Psihoterapeut: | persoană specializată în aplicarea unei metode de psihoterapie specifice în scopul obţinerii unor efecte de restructurare şi echilibrare durabilă a personalităţii pacientului |
| Situatie de criza: | perioada de dezechilibru prin care poate trece un om, un cuplu sau o familie în urma unui eveniment major (pierderea cuiva drag, divorţ, căsătorie, naşterea unui copil, relaţii extramaritale, şomaj, boală cronică, etc.) |
| Stres: | stare de tensiune datorată unor agenţi stresanţi din mediu împotriva cărora persoana caută modalităţi de a se apăra |
| Singurătate: | preferinţă sau constrângere a unei persoane să trăiască singură, însoţită fie de o stare normală, fie de stări depresive şi izolare (mai ales la persoane de vârsta a treia) |
| Simptom | fenomen perceptibil care dezvaluie un proces ascuns. |
| Succes: | sentimentul că eşti valoros în urma unei realizări pe care o ai; fiecare trăieşte această stare în funcţie de aşteptările sale şi rezultatele obţinute |
| Terapie de grup: | grup de persoane cu probleme asemănătoare sau diferite care vin pentru un scop terapeutic |
| Tulburari de caracter | aspecte ale caraterului unui individ care fac dificila integrarea sa armonioasa in societate. |
| Terapie familială: | este o terapie a bolnavului la care iau parte şi membrii familiei sale |
| Timiditate: | fel de a fi al persoanei care are puţină încredere în sine, se emoţionează uşor, este inhibată |
| Terapie de cuplu: | terapie care se ocupă de problemele, dificultăţile şi echilibrul cuplului ca întreg |
| Temperament: | factorii biologici, moşteniţi care intra în alcătuirea personălităţii |
| Vulnerabilitate: | sensibilitate a persoanei la anumite comportamente ale celorlalţi (de ex. sensibilitatea de a fi criticat, de a fi respins, la eşec, de a fi umilit) |
joi, 5 februarie 2009
Cum să-mi ajut copiii să facă o facultate?
Reuşita şcolară a copiilor îi preocupă în mod legitim pe mulţi părinţi. Ei ştiu că pot juca un rol activ în acest domeniu. Totuşi, majoritatea studiilor arată că acest rol nu rezidă atât în ajutorul şcolar direct („trebuie iar să-i verific tema şi să-1 fac sa spună lecţia"), cât în atitudinile educative globale, care tind să-1 facă pe copil responsabil dincolo de sfera şcolară: sâ-1 asculţi, sa-1 încurajezi să-şi exprime părerile, să-i ceri părerea (şi să ţii cont de ea!) pentru deciziile familiale ce-1 privesc (precum locul de petrecere a vacanţei sau decorarea camerei), să-i încredinţezi mici sume de bani să le administreze.
Se pare că ajutorul direct, izolat are un impact destul de slab asupra rezultatelor şcolare pe termen lung ale copiilor. El poate funcţiona în ciclul primar, dar, începând cu adolescenţa, rezultatele riscă sa se prăbuşească. Mulţi elevi cu un nivel până atunci satisfăcător trec cu greu peste hopul intrării la colegiu, liceu, universitate. Ei nu au devenit însă mai puţin inteligenţi. Ci ei mi ajung să înveţe „pentru ei", în timp ce ajutorul părinţilor se diminuează (pentru că copiii îl vor refuza sau părinţii nu mai continuă).
Cel mai bun predictor al reuşitei şcolare este mai degrabă calitatea educaţiei globale de a ameliora stima de sine. Este şi firesc, pentru a reuşi în studiile pe termen lung nu contează doar competenţele intelectuale şi cantitatea de lucru, ci şi stabilitatea emoţionala, rezistenţa la eşecuri etc., toate aceste fiind legate de stima de sine.
Pentru ca un copil să reuşească la şcoală, trebuie ca părinţii să instaureze un bun echilibru între „securizare" (să-i arate copilului că este iubit) şi „lege" (să-i aminteşti regulile). Din aceasta perspectivă, am extras patru profiluri educative:
— Tipul „rigid" (prea multă lege şi puţină securitate): „Taci şi toceşte"
— Tipul „incubat" (fără lege şi prea multă securitate): „Dragul meu, te iubesc, nu vrei să faci o mică temă?")
— Tipul „laisser-faire" (fără lege şi fără securizare); „Vezi să stingi televizorul înainte să mergi la culcare." Acest tip comportă două sub-categorii: tipul „din principiu" (părinţii au hotărât că non-directivitatea era o metodă educativă) şi tipul „depăşit" (părinţii au renunţat pur şi simplu să impună şi să propună ceva progeniturii lor).
— Tipul „stimulant" (lege şi securizare): „Dragul meu, unde ai ajuns cu lecţiile?"
Deci, lucrurile sunt clare: pentru ca copilul dvs. să înveţe bine la şcoală, trebuie să vă ocupaţi de stima sa de sine. Şi pentru a vă ocupa de ea, trebuie să vă îngrijiţi nu doar de competenţele sale şcolare, ci şi de întreaga sa persoană. Eugen, tată de familie, 45 de ani, rezumă astfel atitudinea sa: „Toată viaţa mea nu am avut niciodată ca obiectiv principal să le transmit bogăţii materiale copiilor mei. Dacă asta le parvenea, cu atât mai bine, dar era ceva în plus. Nu voiam să sacrific starea mea de bine, şi a lor, pentru aceste griji materiale. Însuşi tatăl meu renunţase să trăiască pentru a munci ca un nebun, sub pretextul de a ne construi un cadru de viaţă privilegiat: rezultatul a fost că noi n-am profitat niciodată de el, nici el de noi, înainte de a muri, la cincizeci de ani. Ceea ce este important pentru copii mei, este să le acord timp, dragoste şi atenţie; este ca ei să poată urma studiile pe care le aleg fără să se teama de preţul şi de durata lor; şi să aibă încredere în ei. Restul este accesoriu."
Este o atitudine demnă de urmat, nu?
Reuşita şcolară a copiilor îi preocupă în mod legitim pe mulţi părinţi. Ei ştiu că pot juca un rol activ în acest domeniu. Totuşi, majoritatea studiilor arată că acest rol nu rezidă atât în ajutorul şcolar direct („trebuie iar să-i verific tema şi să-1 fac sa spună lecţia"), cât în atitudinile educative globale, care tind să-1 facă pe copil responsabil dincolo de sfera şcolară: sâ-1 asculţi, sa-1 încurajezi să-şi exprime părerile, să-i ceri părerea (şi să ţii cont de ea!) pentru deciziile familiale ce-1 privesc (precum locul de petrecere a vacanţei sau decorarea camerei), să-i încredinţezi mici sume de bani să le administreze.
Se pare că ajutorul direct, izolat are un impact destul de slab asupra rezultatelor şcolare pe termen lung ale copiilor. El poate funcţiona în ciclul primar, dar, începând cu adolescenţa, rezultatele riscă sa se prăbuşească. Mulţi elevi cu un nivel până atunci satisfăcător trec cu greu peste hopul intrării la colegiu, liceu, universitate. Ei nu au devenit însă mai puţin inteligenţi. Ci ei mi ajung să înveţe „pentru ei", în timp ce ajutorul părinţilor se diminuează (pentru că copiii îl vor refuza sau părinţii nu mai continuă).
Cel mai bun predictor al reuşitei şcolare este mai degrabă calitatea educaţiei globale de a ameliora stima de sine. Este şi firesc, pentru a reuşi în studiile pe termen lung nu contează doar competenţele intelectuale şi cantitatea de lucru, ci şi stabilitatea emoţionala, rezistenţa la eşecuri etc., toate aceste fiind legate de stima de sine.
Pentru ca un copil să reuşească la şcoală, trebuie ca părinţii să instaureze un bun echilibru între „securizare" (să-i arate copilului că este iubit) şi „lege" (să-i aminteşti regulile). Din aceasta perspectivă, am extras patru profiluri educative:
— Tipul „rigid" (prea multă lege şi puţină securitate): „Taci şi toceşte"
— Tipul „incubat" (fără lege şi prea multă securitate): „Dragul meu, te iubesc, nu vrei să faci o mică temă?")
— Tipul „laisser-faire" (fără lege şi fără securizare); „Vezi să stingi televizorul înainte să mergi la culcare." Acest tip comportă două sub-categorii: tipul „din principiu" (părinţii au hotărât că non-directivitatea era o metodă educativă) şi tipul „depăşit" (părinţii au renunţat pur şi simplu să impună şi să propună ceva progeniturii lor).
— Tipul „stimulant" (lege şi securizare): „Dragul meu, unde ai ajuns cu lecţiile?"
Deci, lucrurile sunt clare: pentru ca copilul dvs. să înveţe bine la şcoală, trebuie să vă ocupaţi de stima sa de sine. Şi pentru a vă ocupa de ea, trebuie să vă îngrijiţi nu doar de competenţele sale şcolare, ci şi de întreaga sa persoană. Eugen, tată de familie, 45 de ani, rezumă astfel atitudinea sa: „Toată viaţa mea nu am avut niciodată ca obiectiv principal să le transmit bogăţii materiale copiilor mei. Dacă asta le parvenea, cu atât mai bine, dar era ceva în plus. Nu voiam să sacrific starea mea de bine, şi a lor, pentru aceste griji materiale. Însuşi tatăl meu renunţase să trăiască pentru a munci ca un nebun, sub pretextul de a ne construi un cadru de viaţă privilegiat: rezultatul a fost că noi n-am profitat niciodată de el, nici el de noi, înainte de a muri, la cincizeci de ani. Ceea ce este important pentru copii mei, este să le acord timp, dragoste şi atenţie; este ca ei să poată urma studiile pe care le aleg fără să se teama de preţul şi de durata lor; şi să aibă încredere în ei. Restul este accesoriu."
Este o atitudine demnă de urmat, nu?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
